Definita cuvantului planimetrie
PLANIMETRÍE s. f. 1. Parte a topografiei care studiază metodele și instrumentele necesare reprezentării pe o hartă sau pe un plan (I 7) a proiecției orizontale a obiectelor de pe suprafața pământului. 2. (Astăzi rar) Parte a geometriei care se ocupă cu măsurarea suprafețelor plane; geometrie plană. – Din fr. planimétrie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu planimetrie
EXPONOMETRÍE s.f. 1. Capitol al opticii fotografice care se ocupă cu studiul duratei de expunere a materialelor fotografice. ♦ Totalitatea operațiilor prin care se stabilește și se realizează cantitatea optimă de lumină ce trebuie să impresioneze un material fotografic spre a obține o imagine corectă. 2. Tehnica construirii și folosirii exponometrelor. [Gen. -iei. / cf. fr. exposométrie]. Vezi definitia »
ASIMILÁȚIE s.f. 1. Asimilare. 2. Anabolism. 3. Transformare a unui sunet sub influența altui sunet apropiat. [Gen. -iei. / cf. fr. assimilation, lat. assimilatio]. Vezi definitia »
fucíe (-íi), s. f. – Butoiaș. – Var. fîcie, fusie. Sb. fučija (Lacea, Dacor., III, 750; DAR). În Banat și Olt. Vezi definitia »
CURCĂNÍE, curcănii, s. f. (Fam.) Furtișag, potlogărie. – Curcan + suf. -ie. Vezi definitia »
PÁLIE, palii, s. f. (Înv.) Carte care conține Vechiul Testament [Acc. și: palíe] – Din ngr. paleá. Vezi definitia »