REMANÉNȚĂ s. f. 1. stare (a unui corp) care persistă (după o comprimare). ♦ ~ electrică = stare de electrizare a unui corp, având o anumită polarizație electrică, rămasă după suprimarea câmpului electric exterior; ~ magnetică = stare de magnetizare a unui corp, o anumită magnetizație după suprimarea câmpului magnetic exterior. 2. proprietate a unor senzații sau imagini de a persista după încetarea excitației care le-a produs. (< fr. rémanence) Vezi definitia »

MALTÓZĂ s.f. Zahăr cristalizat, solubil în apă, care se prepară din amidon. [< fr. maltose, germ. Maltose]. Vezi definitia »

ȘARLÓTĂ s. f. prăjitură din fructe sau din cremă turnată într-o formă tapetată cu biscuiți ori cu felii de cozonac. (< fr. charlotte) Vezi definitia »

BUBULÍȚĂ, bubulițe, s. f. Diminutiv al lui bubă. Vezi definitia »

INSULINOREZISTÉNȚĂ s. f. rezistență a organismului la acțiunea hipoglicemiantă a insulinei. (< fr. insulino-résistence) Vezi definitia »