ZĂVELCÚȚĂ, zăvelcuțe, s. f. Diminutiv al lui zăvelcă. – Zăvelcă + suf. -uță. Vezi definitia »

GAZÉLĂ s. f. mamifer rumegător din familia antilopelor, cu corpul grațios, cu picioare lungi și coarne arcuite, foarte iute, din stepele din Africa și Asia. (< fr. gazelle) Vezi definitia »

GLÁNDĂ s.f. Organ (de origine epitelială) care produce o anumită secreție. [< fr. glande]. Vezi definitia »

CARTĂ (‹ fr., lat.) s. f. 1. Act prin care se recunoșteau, în ev. med., anumite privilegii și libertăți unor clase sau pături sociale (ex., în Anglia, Magna Charta Libertatum, 1215). 2. Manifest cuprinzînd revendicări ale unei organizații politice, sociale, profesionale etc. 3. Act care stă la baza organizării și funcționării unei organizații internaționale (ex. Carta Organizației Națiunilor Unite). 4. Document prin care două sau mai multe state se obligă să respecte și să aplice anumite principii în relațiile dintre ele și cu alte state. 5. P. ext. Document de o însemnătate deosebită pentru viața socială și politică a unei țări (ex. „Carta 77”, în Ceho-Slovacia). Vezi definitia »

FRECVÉNȚĂ s.f. 1. Repetare, reluare deasă și regulată a unei mișcări, a unei acțiuni etc. ♦ Participare a studenților sau a elevilor la cursuri. 2. Mărime egală cu numărul de vibrații pe secundă ale unei mișcări vibratorii. [< lat. frequentia, cf. it. frequenza]. Vezi definitia »