Definita cuvantului plebe
PLÉBE s. f. 1. (În Roma antică) Categorie socială de oameni liberi fără o activitate permanentă, care trăiau din câștiguri întâmplătoare și din distribuții făcute de stat. 2. (În evul mediu) Pătura cea mai săracă a populației orășenești din apusul Europei, aflată în afara ierarhiei feudale și care, alături de țărănime, a avut un rol important în revoluțiile din sec. XVI-XVII. 3. (Livr.) Pătură socială fără drepturi, asuprită și exploatată; p. ext. mulțime, gloată. ♦ Fig. Categorie socială declasată; drojdia societății. – Din fr. plèbe, lat. plebs, -bis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plebe
suvoálbe (-ólb, -ólt), – (Olt.) A învinge, a supune, a domina. – Var. suvolbi. Lat. *subvolvĕre (Candrea), sau învoalbe cu schimb de pref. Vezi definitia »
DEZVOÁLBE, dezvólb, vb. III. (Înv.) 1. Tranz. A dezvolta, a extinde. 2. Refl. (Despre flori) A se deschide. ◊ (În sint.) Floare dezvoaltă = floare cu petalele desfăcute. [Part. dezvólt, -oáltă] (din lat. *disolvĕre (Candrea); dublet al formei neolog. dezvolta, format pe baza part. dezvolt, la fel ca it. svoltare din svolgere (Scriban)) Vezi definitia »
bébe / bebé s. m. Vezi definitia »
PLÉBE s.f. (În Roma antică) Pătură socială lipsită de drepturi sau cu drepturi limitate. ♦ Populație asuprită, exploatată. ♦ (Fig.) Categorie de oameni declasați; drojdia societății. [Gen. -bei. / cf. lat. plebs, fr. plèbe, it. plebe]. Vezi definitia »
ÚRBE s. f. (Livr. și fam.) Oraș. – Din lat. urbs, -is. Vezi definitia »