Definita cuvantului plenipotență
PLENIPOTÉNȚĂ, plenipotențe, s. f. Putere deplină, împuternicire dată cuiva pentru a acționa într-o anumită chestiune (în special în probleme care interesează două state); (concr.) act prin care se dă o astfel de împuternicire. – Din it. plenipotenza.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu plenipotență
CARDIOSCLERÓZĂ s.f. Scleroză a miocardului. [Pron. -di-o-. / < fr. cardiosclérose]. Vezi definitia »
TUMÓRĂ s. f. v. tumoare. Vezi definitia »
AGÁTĂ s. f. v. agat. Vezi definitia »
BRAVÚRĂ, (2) bravuri, s. f. 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală, bărbăție. 2. Faptă vitejească, curajoasă; eroism. – Din fr. bravoure. Vezi definitia »
ZACHERLÍNĂ s. f. Numele unui insecticid folosit în trecut. – Et. nec. Vezi definitia »