STRELÍȚ, streliți, s. m. Pedestraș dintr-un corp special de infanterie din vechea Rusie, recrutat dintre orășeni și având de obicei funcții polițienești. – Din rus. streleț. Vezi definitia »

JANȚ², janțuri, s. n. 1. Grăsime care se scurge din cașul stors de zer. 2. Partea lichidă rămasă după coagularea laptelui. 3. Zara fiartă rămasă de la urda frământată. Vezi definitia »

păpucúț, păpucúți, s.m. (reg.) ghetuță. Vezi definitia »

bărnúț, -ă, bărnúți, -e, adj.(reg.) oacheș, negricios. Vezi definitia »

BISTREȚ, com. în jud. Dolj, pe malul L. Bistreț; 5.204 loc. (1991). Cherhana. Două așezări getice (sec. 6 î. Hr.) și mare castru roman de pămînt, situat pe malul Dunării (sec. 2-3). Vezi definitia »