PEȘCHÉȘ, peșcheșuri, s. n. 1. (Înv., pop. și fam.) Plocon, dar, cadou. ◊ Expr. (Fam.) A da (sau a duce) pe cineva peșcheș (cuiva) = a preda (sau a duce) pe cineva prins, legat; a preda pe cineva dușmanului. 2. Spec. Dar anual, în bani sau în natură, pe care domnii țărilor române îl ofereau Porții Otomane (împreună cu haraciul); p. ext. haraci; (la pl.) bunurile din care consta acest dar. ♦ Dar oferit de domnii țărilor române sultanului sau altor demnitari turci cu ocazia bairamului. [Var.: (înv.) peșchíș s. n.] – Din tc. peșkeș. Vezi definitia »

DĂLNĂÚȘ, dălnăușe, s. n. Leagăn facut dintr-o frânghie legată cu ambele capete de o creangă, bârnă, bară etc. în cărei buclă se așază o scândură sau o pernă și care se balansează. – A se dălnăi. Vezi definitia »

gároș, -ă, gároși, -șe, (reg.; despre animale) pătat pe spinare cu negru, iar pe piept și pe picioare cu roșu ori alb. Vezi definitia »

NEGUSTORÁȘ, negustorași, s. m. Diminutiv al lui negustor. – Negustor + suf. -aș. Vezi definitia »

hățáș¹, -ă, adj. (reg.) de ham, de hăț. Vezi definitia »