CĂTÚȘNICĂ s. f. (Reg.) Plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice, excitante (Nepeta cataria). – Cătușă + suf. -nică. Vezi definitia »

-GLÍF(Ă) elem. glipt(o)-. Vezi definitia »

HÓRĂ, hore (hori), s. f. 1. Dans popular românesc cu ritm domol, în care jucătorii se prind de mână, formând un cerc închis; cerc format de aceia care execută acest dans; melodie după care se execută acest dans. 2. (Pop.) Petrecere țărănească unde se dansează jocuri populare. ◊ Expr. A ieși la horă = a intra (la vârsta cuvenită) în rândul fetelor și al flăcăilor care joacă la horă. A se găti ca de horă = a se îmbrăca foarte frumos, cu hainele de sărbătoare. 3. (Astron.; reg.; art.) Coroana boreală. – Din bg. horo. Vezi definitia »

VÍELĂ s. f. instrument muzical cu coarde, folosit de trubadurii din sec. XII-XIII, la care vibrarea coardelor se realiza printr-un mecanism cu o manivelă. (< fr., it. vielle) Vezi definitia »

MĂRGINÚȚĂ, mărginuțe, s. f. Diminutiv al lui margine; mărgioară. – Margine + suf. -uță. Vezi definitia »