EXCÚRSIE s.f. 1. Plimbare, călătorie (făcută de obicei în grup și având un scop educativ, sportiv sau distractiv). 2. (Fon.) Moment în care organele articulatorii iau poziția necesară pentru articularea sunetului; tensiune. [Gen. -iei, var. excursiune s.f. / < fr. excursion, lat. excursio]. Vezi definitia »

CODOȘÉNIE, codoșenii, s. f. (Peior.) Faptul de a codoși; comportare de codoș. – Codoș + suf. -enie. Vezi definitia »

chinovíe (-íi), s. f. – Cenobit, mănăstire de cenobiți. Gr. ϰοινόβιον, în parte prin intermediul sl. kinovija (Cihac, II, 647; DAR; Gáldi 164; Vasmer, Gr., 78). – Der. chinovit, s. m. (cenobit), din ngr. ϰοινοβίτης (dublet, neol. cenobit, din fr.); chinovitic, adj. (înv., de cenobit); chinovial, adj. (înv., de cenobit); chinovicește, adv. (în felul cenobiților); chinoviarh, s. m. (pustnic), din ngr. ϰοινοβιάρχης. Vezi definitia »

măgăoaie, măgăoi s. f. 1. obiect supradimensionat. 2. (rar) persoană înaltă și corpolentă. 3. (deț.) difuzor. Vezi definitia »

ANIZOMETROPÍE s. f. Inegalitate a puterii vizuale a celor doi ochi. – Din fr. anisométropie. Vezi definitia »