TĂVĂLEÁLĂ, tăvăleli, s. f. 1. Bătaie, trânteală; rostogolire. 2. Fig. (În expr.) A (o) duce (sau ține) la tăvăleală = a) (despre oameni) a fi rezistent la eforturi fizice; b) (despre lucruri) a nu se strica ușor. – Tăvăli + suf. -eală. Vezi definitia »

METAMORFÓZĂ s. f. 1. transformare a formei unor animale (insecte, batracieni etc.) în cursul dezvoltării lor ontogenetice. 2. (mit.) prefacere a unei ființe umane, a unei zeități în animal, în plantă, sau într-un lucru. 3. schimbare a înfățișării, a caracterului. (< fr. métamorphose) Vezi definitia »

HURUIÁLĂ, huruieli, s. f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruitură, huruit¹, hurduitură. [Pr.: -ru-ia-] – Hurui + suf. -eală. Vezi definitia »

PSEUDOBÁCĂ s.f. (Bot.) Bacă falsă la cucurbitacee, la soc etc. [< pseudo- + bacă]. Vezi definitia »

cioáblă, cioáble, s.f. (reg.) lemn uscat și gros; arbore rupt pe jumătate, cioaftă, cioaflă, ciung, ciolpan, ciompleu. Vezi definitia »