DECLINÁRE, declinări, s. f. Acțiunea de a declina și rezultatul ei. 1. Totalitatea modificărilor suferite de forma unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol pentru exprimarea cazurilor la singular și la plural. ♦ Clasă sau categorie de substantive sau de adjective care folosesc aceleași mijloace în realizarea flexiunii. 2. (În sintagma) Declinare de competență = trimitere a unei pricini spre soluționare la organul de jurisdicție competent de către organul sesizat cu soluționarea ei, care constată incompetența sa. – V. declina. Vezi definitia »

ATENUÁRE, atenuări, s. f. Acțiunea de a (se) atenua și rezultatul ei. [Pr.: -nu-a-] – V. atenua. Vezi definitia »

DESPACHETÁRE, despachetări, s. f. Acțiunea de a despacheta și rezultatul ei. – V. despacheta. Vezi definitia »

CLĂTÍRE, clătiri, s. f. Acțiunea de a (se) clăti; limpezire; clătit¹. – V. clăti. Vezi definitia »

STRIPÁRE, stripări, s. f. (Tehn.) Operația de desprindere și scoatere a lingourilor din lingotieră după solidificare; stripaj. – V. stripa. Vezi definitia »