Definita cuvantului declinare
DECLINÁRE, declinări, s. f. Acțiunea de a declina și rezultatul ei. 1. Totalitatea modificărilor suferite de forma unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol pentru exprimarea cazurilor la singular și la plural. ♦ Clasă sau categorie de substantive sau de adjective care folosesc aceleași mijloace în realizarea flexiunii. 2. (În sintagma) Declinare de competență = trimitere a unei pricini spre soluționare la organul de jurisdicție competent de către organul sesizat cu soluționarea ei, care constată incompetența sa. – V. declina.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu declinare
DEZNĂDĂJDUÍRE s. f. Faptul de a deznădăjdui; p. ext. deznădejde. ◊ Loc. vb. (Înv.) A aduce (pe cineva) la (sau în) deznădăjduire = a deznădăjdui; a exaspera. – V. deznădăjdui. Vezi definitia »
HEMOVACCINÁRE s.f. Inoculare sub dermă de sânge sau de plasmă sanguină. [Pron. -vac-ci-. / după fr. hemovaccination]. Vezi definitia »
RESTILIZÁRE, restilizări, s. f. Acțiune de modificare ușoară a caroseriei sau a elementelor exterioare și interioare ale unui autoturism, fără a se aduce transformări majore liniei stilistice generale a acestuia. – Cf. fr. restylage, engl. restyling. Vezi definitia »
DISTILÁRE s. f. 1. trecere a unui lichid în stare de vapori prin fierbere, curmată de condensarea acestora, în scopul separării lichidului condensat de reziduuri. 2. vaporizare a lichidelor în unele materii solide sau rezultate din descompunerea termică a acestora. (< distila) Vezi definitia »
SUBSTANȚIALIZÁRE s.f. (Rar) Acțiunea de a substanțializa. [< substanțializa]. Vezi definitia »