ANTAGÓNIC, -Ă, antagonici, -e, adj. Antagonist. ◊ Contradicție antagonică = contradicție la baza căreia stă lupta de neîmpăcat între vechi și nou și care nu se poate rezolva decât prin distrugerea vechiului, constituind în același timp conținutul intern al procesului de dezvoltare. – Fr. antagonique (< gr.). Vezi definitia »

FONÉMIC, -Ă, fonemici, -ce, adj. (Lingv.) Privitor la fonem. – Din fr. phonémique. Vezi definitia »

EUFEMÍSTIC adj. referitor la eufemism; voalat. (< germ. euphemistisch) Vezi definitia »

OROGÉNIC, -Ă adj. Referitor la formarea munților; orogenetic. [< fr. orogénique]. Vezi definitia »

PANELÉNIC, -Ă adj. referitor la panelenism. ♦ serbări ĕ = serbări organizate în cinstea zeilor, la care participau tineri veniți din toate părțile Greciei antice și la care aveau loc întreceri atletice, muzicale și poetice. (< fr. panhellénique) Vezi definitia »