DISLOCAȚIÚNE s.f. v. dislocație. Vezi definitia »

QUIETÚDINE s.f. v. chietudine. Vezi definitia »

POSESIÚNE, posesiuni, s. f. 1. Faptul de a poseda (1); stăpânire a unui lucru; dreptul de a se folosi, de a dispune de ceva. 2. (Înv.) Proprietate (de pământ); moșie. 3. Țară slab dezvoltată, lipsită de independență, stăpânită de un stat mai puternic; colonie. [Pr.: -si-u-. – Var.: posésie s. f.] – Din fr. possesion, lat. possessio, -onis. Vezi definitia »

MOLESTAȚIÚNE s.f. v. molestație. Vezi definitia »

EXTROVERSIÚNE s. f. exstrofie. (< fr. extroversion) Vezi definitia »