BALÁNȚĂ, balanțe, s. f. 1. Instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate. ◊ Balanță romană = cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inelate de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. ◊ Expr. A pune în balanță = a compara două lucruri sau două fapte, atitudini, idei diferite. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelații din emisfera australă. 2. (Fin.) Comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați; (concr.) tabel, situație care conține o asemenea operație etc. ◊ Balanță de verificare = operație contabilă de totalizare a cifrelor din debit și a celor din credit; situația conturilor la o anumită dată. Balanță comercială (a unei țări) = raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului. – Din fr. balance. Vezi definitia »

STERPĂTÚRĂ, sterpături, s. f. (Pop.) Oaie stearpă (2). ♦ Femeie stearpă (2). – Sterp + suf. -ătură. Vezi definitia »

KILOGRÁM-FÓRȚĂ, kilográme-fórță s.n. v. la kilogram (1.). (Simb. kgf) [Sil. -gram; sg. art. kilográmul-fórță] Vezi definitia »

CAZEINĂ (‹ fr. {i}; {s} lat. caseus „brînză”) s. f. Principala proteină (fosfoproteidă) din lapte, cu conținut foarte bogat de aminoacizi și cu o mare valoare nutritivă, formînd cel mai important component al brînzeturilor; este utilizată ca aliment, la preparea unor produse farmaceutice bogate în albumine, la fabricarea galalitului, a unor cleiuri etc.; cazeinogen. Vezi definitia »

șugátă, șugáte, s.f. (înv.) tun cu țeava scurtă, folosită în trecut. Vezi definitia »