PREPOTÉNȚĂ s. f. 1. atotputernicie; autoritate absolută. 2. (biol.) capacitate a unui animal de a genera descendenți mult mai asemănători lui decât în mod obișnuit. (< fr. prépotence, lat. praepotentia) Vezi definitia »

coșolínă s. f. – Nutreț verde, iarbă, furaj. Rus. košenina, probabil contaminat cu rut. košelina „coș” (DAR). Vezi definitia »

FOTOCELÚLĂ s.f. Celulă fotoelectrică. [< fr. photocellule]. Vezi definitia »

ZĂCĂTÚRĂ, zăcături, s. f. (Reg.) Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4), staniște. 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (II 1). – Zăcea + suf. -ătură. Vezi definitia »

PERIPROCTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație difuză perirectală. [Cf. fr. périproctite]. Vezi definitia »