HORNÉȚ, hornețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui horn; coș (la o casă). – Horn + suf. -eț. Vezi definitia »

recerúț, -ă, recerúți, -te, adj. (înv.) trebuincios, necesar, solicitat. Vezi definitia »

HÂRLÉȚ, hârlețe, s. n. (Reg.) Cazma. ♦ Lopată. – Din sl. rylĩcĩ. Vezi definitia »

PRĂFULÉȚ, prăfulețe, s. n. Diminutiv al lui praf; prăfușor. – Praf + suf. -uleț. Vezi definitia »

CĂRÚȚ, căruțuri, s. n. 1. Diminutiv al lui car; cărucean. 2. Cărucior (2). 3. Cărucior (1). 4. Parte mobilă a unor mașini, care se mișcă pe rotițe sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcții. – Car + suf. -uț. Vezi definitia »