Definita cuvantului pofti
POFTÍ, poftesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A dori puternic să obțină sau să se întâmple ceva; a jindui, a râvni. ♦ (Înv. și reg.) A cere, a solicita (ceva). 2. Tranz. A invita, a chema (pe cineva). ♦ Refl. recipr. A se îmbia, a se îndemna; a se invita (unul pe altul). 3. Tranz. (Înv. și pop.) A face cuiva o urare. 4. Tranz. (Uneori cu sens imperativ) A ruga (pe cineva ceva). 5. Tranz. A binevoi (să facă ceva, să se ducă undeva etc.). ♦ Intranz. A veni (undeva sau la cineva). [Var.: (înv. și reg.) pohti vb. IV] – Din sl. pohotĕti.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pofti
NABÍȘTI s.m.pl. Grup de pictori francezi de la sfârșitul sec. XIX, ale căror opere aveau un caracter decorativ, tinzând spre o exprimare sintetică și simbolistă. [< fr. nabi, cf. ebr. Nabi – numele unui profet]. Vezi definitia »
VÂRȘTI interj. Cuvânt care redă zgomotul produs de un animal când țâșnește dintr-un loc. – Onomatopee. Vezi definitia »
acordati predicatele verbale din textul de mai jos cu subiectele
eu (a citi) legenda lacrimioarei si ( a afla)ca aceasta floare (a aparea) din lacrimile unui print care ( a plange) prima data cand sora lui ( a muri) Vezi definitia »
cití (citésc, citít), vb. – A parcurge un text. – Var. ceti (înv.). Sl. čitati (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 57; Skok 65), de la čisti, – čitǫ „a cinsti, a citi”, care este etimonul lui cinsti. – Der. citanie, s. f. (lectură; înv., învățătură; astăzi, slujbă religioasă), din sl. čitenije, četanije; citeț, s. m. (cititor), din sl. čĭticĭ; citeț, adj. (lizibil), de la citi; citeală, s. f. (înv., lectură, studiu); citire, s. f. (lectură; enciclopedie, manual, carte de școală elementară); cititor, s. m. (lector). Vezi definitia »
chití (-tésc, -ít), vb. – 1. A împodobi, a înfrumuseța, a orna. – 2. A potrivi, a aranja, a orîndui. – 3. A organiza, a plănui, a dispune. – 4. A proiecta, a calcula. – 5. A judeca, a chibzui, a gîndi. Sb. kititi „a înfrumuseța”, sau bg. kyta „buchet” (Cihac, II, 51; Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 328; Berneker 679). Cu toate că evoluția semantică este firească în toate fazele ei, este rar ca un cuvînt sl. să fi dezvoltat în rom., de la sine, o gamă atît de întinsă de sensuri. Este de presupus că în evoluția sa ar fi influențat vreun cuvînt ca a căta, sau poate ngr. ϰιττάζω „a vedea, a privi”. – Der. chiteală, s. f. (podoabă; giuvaiere, bijuterii; ordine, organizare; aranjare, potrivire; judecată, părere; supoziție, idee). Cf. cuvîntul următor. Vezi definitia »