IZOGEOTÉRMĂ s.f. Linie care unește pe o hartă meteorologică toate punctele terestre cu aceeași temperatură medie a solului; geoizotermă. [Pron. -ge-o-, var. isogeotermă s.f. / < fr. isogéotherme, cf. gr. isos – egal, lat. genus – gen]. Vezi definitia »

CUÁNTĂ s.f. Cea mai mică cantitate de energie radiantă, a cărei valoare depinde numai de frecvența radiației. ◊ Teoria cuantelor = teorie care explică o serie de fenomene fizice la scară atomică și subatomică. [Pron. cuan-tă, var. cvantă s.f. / < lat., fr. quantum, pl. quanta]. Vezi definitia »

HEXÓDĂ, hexode, s. f. Tub electronic cu vid, care are șase electrozi. – Din fr. hexode, germ. Hexode. Vezi definitia »

MOVILÍȚĂ, movilițe, s. f. Diminutiv al lui movilă; moviluță. – Movilă + suf. -iță. Vezi definitia »

ARĂTÚRĂ, arături, s. f. 1. Acțiunea de a ara; arat¹. 2. Pământ arat. – Ara + suf. -ătură. Vezi definitia »