Definita cuvantului polabă
POLÁBĂ adj. (În sintagma) Limbă polabă (și substantivat, f.) = limbă slavă din grupul limbilor slave de apus, care s-a vorbit până în sec. XVIII pe un teritoriu situat pe cursul inferior al Elbei. – Din fr. polabe.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu polabă
AUDIOGRÁMĂ s. f. 1. înregistrare grafică a intensității și frecvenței sunetelor. 2. curbă care înregistrează rezultatele unui examen audiometric. (< fr. audiogramme) Vezi definitia »
VÁNĂ s. f. 1. vas mare, cadă pentru îmbăiat sau pentru spălat rufe. 2. dispozitiv de deschidere, închidere sau reglare a debitului unui lichid dintr-o conductă. (< germ. Wanne) Vezi definitia »
SONÁNTĂ s.f. Consoană a cărei emisiune este asemănătoare cu a vocalelor și care, în anumite limbi, poate fi centru de silabă. ♦ adj. Consoană sonantă. [< fr. sonnante]. Vezi definitia »
Erată la definiția dată anterior. Cuvântul vine din franceză: soupente nom féminin,(ancien français souspendre, du latin suspendere, suspendre). Réduit ménagé dans la partie haute dúne pièce que lón a recoupée par un plancher. Vezi definitia »
însemnărică, însemnărele s. f. notiță, bilețel. Vezi definitia »