Definita cuvantului polată
POLÁTĂ, polate, s. f. (Reg.) Încăpere mică pe lângă o casă țărănească, servind ca magazie pentru unelte și obiecte de gospodărie. ♦ Streașină. [Var.: polátră s. f.] – Din bg. polata.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu polată
socotelúță, socotelúțe, s.f. (înv.) fisă de valoare mică (la jocurile de noroc). Vezi definitia »
OBLIGEÁNĂ, obligene, s. f. Plantă erbacee perenă, originară din India, cu miros aromatic, cu rizom cărnos, cu frunze liniare lungi și cu flori gălbui, care crește pe marginea apelor ori este cultivată, fiind folosită în medicină și în parfumerie (Acorus calamus). – Et. nec. Vezi definitia »
AMILÓZĂ s. f. constituent solubil al amidonului. (< fr. amylose) Vezi definitia »
liocitúră s.f. (reg.) zeamă slabă, inconsistentă. Vezi definitia »
năvăloácă s.f. (reg.) înghesuială, îmbulzeală; (adv.) a da năvăloaca = a nerge grămadă, buluc, a da buzna. Vezi definitia »