CRUCIÉRĂ s.f. Acțiune de luptă pe comunicațiile maritime ale inamicului, dusă în mod sistematic în scopul dezorganizării sistemului de transporturi al acestuia. [Pron. -ci-e-. / < it. cruciera]. Vezi definitia »

HINDUSTÁNĂ adj.f., s. f. (Limbă) indo-iraniană, vorbită în India și în Pakistan. – Din fr. hindoustani. Vezi definitia »

MINAVÉTĂ s. f. v. minavet. Vezi definitia »

úimă (-me), s. f. – Tumoare purulentă. – Var. udmă, Maram. moimă. Origine incertă. Dacă s-ar porni de la ultima var., e posibil să fie vorba de un der. de la rădăcina expresivă mom-, cf. momîie, mămăruță, mămăligă, momiță, toate cu sensul de „bolfă, ridicătură”. Miklosich, Lexicon, 1944, preferă să se pornească de la sl. ujmati „a sustrage”, cf. uimi. În general se pornește de la udmă, pentru a se ajunge la gr. οἴδημα, oἰδμα (Tiktin; Diculescu, Elementele, 477; Candrea, după Cihac, II, 710, din gr. ὄγϰωμα); dar această var. pare dubioasă și oricum der. este dificilă fonetic. Pentru repartiția var., cf. ALR, I, 113. Vezi definitia »

OFÉNSĂ s.f. Comportare, faptă, exprimare, expresie jignitoare; jignire, insultă, injurie. [< fr. offense, cf. lat. offensa]. Vezi definitia »