Definita cuvantului polen
POLÉN, (rar) polenuri, s. n. (Bot.) Pulbere, de obicei galbenă, constituită din grăuncioare microscopice produse de anterele staminelor. – Din fr., lat. pollen, germ. Pollen.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu polen
CARCINOGÉN, -Ă, carcinogeni, -e, adj. (Med.) Cancerigen. – Din fr. carcinogène. Vezi definitia »
LACRIMOGÉN adj. Care provoacă plânsul; care face să curgă lacrimile. ♦ (Fig. ; ironic) Care stârnește plânsul cu mijloace facile. [< fr. lacrymogène, cf. lat. lacrima – lacrimă, gr. gennan – a produce]. Vezi definitia »
fámen (fámeni), s. m. – 1. Bărbat castrat, eunuc. – 2. Efeminat. – Mr. feamin, hamin, megl. femin. Lat. (homo) *feminus (Pușcariu 577; Candrea-Dens., 458; Byhan 29; REW 3239; Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 124), cf. alb. femërë (Meyer 100), v. prov. feme „feminin”, port. fémeo „feminin”. Cuvînt pierdut în limbajul curent, s-a salvat în literatură datorită unei celebre imprecații a lui Eminescu. Vezi definitia »
ANTIOXIGÉN s. n. Antioxidant. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. antioxygène. Vezi definitia »
FUZÉN, fuzene, s. n. Component al cărbunilor, fragil, negru, mătăsos, care reprezintă fragmente de substanță vegetală. – Din fr. fusain. Vezi definitia »