nielcoșág, nielcoșáguri, s.n. (reg.) 1. lux, eleganță. 2. îngâmfare, înfumurare, fudulie. Vezi definitia »

ENDOFÁG, -Ă adj. (despre insecte) care se hrănește în spații închise. (< endo- + -fag²) Vezi definitia »

arțág (arțáguri), s. n. – 1. (Înv.) Harță, ciocnire. – 2. Caracter urît; proastă dispoziție. Mag. harcag (Philippide, Principii, 150; DAR), cf. harță. Este mai puțin probabil etimonul mag. harag „turbare” (Cihac, II, 476). – Der. arțăgaș, adj. (certăreț, scandalagiu); arțăgos, adj. Vezi definitia »

somoiág, somoiégi, s.m. (reg.) pui de somn (pește); somnicaș, somnuleț, somnișor, somotei. Vezi definitia »

fag (fági), s. m. – Copac înalt cu coaja netedă și lemnul tare (Fagus silvatica). – Mr., megl. fag. Lat. fagus (Pușcariu 568; Candrea-Dens., 540; REW 3145; DAR), cf. it. faggio (lom., piem., engad. fo), sicil., sard., prov. fau, v. fr. fou (› fr. fouet), sp. (haya), port. (faia). Alb. fag provine din calabr. fagu (Meyer 97) sau din rom. – Der. făget, s. n. (var. făgiș), (pădure de fag), mr. fădzet, cf. it. faggeto. Vezi definitia »