BIOPSIHOLOGÍE s. f. psihobiologie. (< engl. biopsycho-logy) Vezi definitia »

ABERÁȚIE, aberații, s. f. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2. Defecțiune a unui sistem optic, care duce la obținerea unor imagini neclare, deformate etc. ◊ Aberație vizuală = astigmatism (2). Aberația luminii = variația aparentă a poziției unui astru pe cer datorită mișcării Pământului în jurul Soarelui și faptului că lumina se propagă cu viteză finită. 3. Ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, inepție, prostie. – Din fr. aberration, lat. aberratio. Vezi definitia »

PLANTULÁȚIE s.f. Dezvoltarea embrionului vegetalelor în timpul germinației. [Gen. -iei. / < fr. plantulation]. Vezi definitia »

BLEFAROFTALMÍE s.f. (Med.) Inflamație simultană a pleoapelor și a conjunctivei. [< fr. blépharophtalmie]. Vezi definitia »

MONOFAGÍE s. f. însușire a organismelor monofage. (< fr. monophagie) Vezi definitia »