MATRÍCOL, -Ă I. adj. care face parte dintr-o matricolă; matricular. II. s. f. registru de evidență în care se înscriu numele și situația școlară a elevilor, numele soldaților dintr-o unitate militară, al persoanelor dintr-o instituție etc. ◊ număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. ◊ număr purtat pe uniformă de elevi. (< it. matricola, lat. matricula, fr. matricule) Vezi definitia »

HORTIVITÍCOL, -Ă, hortiviticoli, -e, adj. De hortiviticultură. – Horti[col] + viticol. Vezi definitia »

CONDISCÍPOL s. m. coleg de studiu, de învățătură. (< fr. condisciple, lat. condiscipulus) Vezi definitia »

PEȚIÓL s. n. codiță a frunzei. (< fr. pétiole, lat. petiolus) Vezi definitia »

CARAMBÓL, caramboluri, s. n. (La jocul de biliard) Atingere cu bila proprie a celorlalte două bile (prin care se marchează un punct pentru jucător); punct înscris în acest fel. ♦ Fig. (Fam.) Încurcătură, zăpăceală; ciocnire. – Din fr. carambole. Vezi definitia »