CARACTÉR s.n. 1. Totalitatea trăsăturilor psihice esențiale și stabile ale omului, care se manifestă în modul specific de a se comporta al acestuia. ◊ Dans de caracter = dans prin ale cărui figuri se exprimă acțiuni sau sentimente; comedie de caracter = comedie a cărei intrigă izvorăște din conflictul creat între caracterele personajelor. ♦ Individualitate cu trăsături psihice complexe prezentată într-o operă literară. ♦ Ansamblu de însușiri morale manifestate prin voință fermă, corectitudine și consecvență, integritate etc. 2. Particularitate distinctivă care constituie specificul unui lucru. 3. Literă, semn grafic. 4. (Mat.) Numărul de elemente care ocupă după o permutare același loc ca și înainte de aceasta. [Acc. și carácter. / < fr. caractère, cf. lat. character, gr. charakter – semn]. Vezi definitia »

PARATONÉR s. n. paratrăsnet. (< fr. paratonnerre) Vezi definitia »

wéber s. m., pl. wéberi; simb. Wb Vezi definitia »

CALCIFÉR, -Ă adj. (despre roci) care conține calciu. (< fr. calcifère) Vezi definitia »

țighér, țighéruri, s.n. (reg.) 1. vin de poame. 2. zeamă de tescovină. Vezi definitia »