AIȘÓR, aișori, s. m. (Bot.) 1. Usturoiță. 2. Ghiocel. – Din ai⁴ + suf. -șor. Vezi definitia »

CÉNZOR s. m. 1. magistrat în vechea Romă care efectua recensământul cetățenilor și al averilor acestora și supraveghea moravurile. 2. persoană care are sarcina de a cenzura tipăriturile, publicațiile, corespondența. 3. cel care verifică gestiunea unei întreprinderi, bănci, societăți etc. (< lat. censor, fr. censeur) Vezi definitia »

PROCLAMATÓR, -OÁRE, proclamatori, -oare, s. m. și f. Persoană care face o proclamație, care proclamă ceva în public. – Din fr. proclamateur. Vezi definitia »

SUPRACONDUCTÓR, -OÁRE, supraconductori, -oare, adj., s. m. (Material) care prezintă supraconductibilitate, care a fost adus în această stare. – Din fr. supraconducteur. Vezi definitia »

struțuciór, struțucioáre, s.n. (reg.) struț (buchet) mic de flori, buchețel, struțișor, struțuc, struțucel, struțurel, struțușor. Vezi definitia »