MERITOCRÁTIC, -Ă, meritocrátici, -e, adj. Care are caracter de meritocrație. (cf. engl. meritocratic) [MW] Vezi definitia »

REBUSÍSTIC, -Ă, rebusistici, -ce, adj. De rebus; (rar) rebusist (2). – Rebusist + suf. -ic. Vezi definitia »

STOCÁSTIC, -Ă, stocastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre fenomene) Care se produce întâmplător, care este legat de hazard. 2. S. f. (Mat.) Aplicare a calcului probabilităților la rezultatele obținute prin statistică. [Var.: stohástic, -ă adj., s. f.] – Din fr. stochastique. Vezi definitia »

GERMÁNIC, -Ă, germanici, -ce, adj. Care aparține sau care este caracteristic germanilor și popoarelor înrudite cu germanii, privitor la germani și la popoarele înrudite cu ei. ◊ Limbi germanice = grup de limbi indo-europene vorbite în centrul și în nordul Europei, extinse cu vremea și în alte regiuni. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie germanică = studiul limbilor și al literaturilor germanice. – Din fr. germanique, lat. germanicus. Vezi definitia »

ARÍTMIC, -Ă, aritmici, -e, adj. Lipsit de ritm. – Fr. arythmique. Vezi definitia »