IZOCÓR, -Ă, izocori, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre procesele sau transformările sistemelor fizice) Care are loc la un volum constant. 2. S. f. Curbă care reprezintă pe o diagramă o transformare izocoră (1). – Din fr. isochore. Vezi definitia »

AFINÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care lucrează la afinare. [Cf. fr. affineur]. Vezi definitia »

ȘPRIȚUITÓR, șprițuitoare, s. n. Aparat sau dispozitiv pentru aplicarea pe suprafața unor piese a vopselei sau a altor materiale adezive. [Pr.: -țu-i-] – Șprițui² + suf. -tor. Vezi definitia »

MACERATÓR, maceratoare s. n. Recipient folosit pentru macerare. – Din fr. macérateur. Vezi definitia »

PĂTRIȘÓR, pătrișoare, s. n. Piesă metalică cu secțiunea pătrată, folosită în tipografie pentru a acoperi spațiile dintre cuvinte sau pentru a completa rândurile nescrise până la capăt; pătrat de tipografie. – Patru + suf. -ișor. Vezi definitia »