Definita cuvantului basc
BASC2, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară din Țara Bascilor, regiune așezată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor2 (1), privitor la basci2. – Din fr. basque.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu basc
SINODICÉSC, -EÁSCĂ, sinodicești, adj. (Înv.) Sinodal. – Sinodic + suf. -esc. Vezi definitia »
trosc interj. – Imită zgomotul de pocnet. Creație expresivă, cf. pleosc, sl. trĕskŭ „pocnet”. – Der. trasc (var. treasc), s. n. (Banat, petardă), legat probabil de sl. trĕskŭ (Tiktin), mag. tarack (Candrea); trăscări, vb. (Banat, a trosni, a face zgomot); troscăi (var. troscăni), vb. (a face zgomot, a trosni, a scîrțîi); troscot, s. n. (zgomot, trosnet, gălăgie), a cărui legătură cu rut. troskit (Candrea) nu este evidentă; trosni (var. trozni), vb. (a face zgomot, a pocni, a pîrîi), probabil în loc de *troscni, cu suf. expresiv -ni (după Tiktin, Candrea și Scriban, de la trăsni, soluție ce pare puțin plauzibilă; troscăială (var. troscăneală), s. f. (zgomot, gălăgie); trosnet, s. n. (zgomot, pîrîit); trosnitor, adj. (care trosnește); trosnitură, s. f. (pocnitură). Cf. trăscău. Vezi definitia »
OSTĂȘÉSC, -EÁSCĂ, ostășești, adj. De ostaș; militar, milităresc. – Ostaș + suf. -esc. Vezi definitia »
PUNGĂȘÉSC, -EÁSCĂ, pungășești, adj. (Fam.) De pungaș; fraudulos, hoțesc. – Pungaș + suf. -esc. Vezi definitia »
ISPRĂVNICÉSC, -EÁSCĂ, isprăvnicești, adj. Care ține de ispravnic sau de isprăvnicie, privitor la ispravnic sau la isprăvnicie. – Ispravnic + suf. -esc. Vezi definitia »