Definita cuvantului poruncitor
PORUNCITÓR, -OÁRE, poruncitori, -oare, adj. 1. Care poruncește (1), ordonă; căruia îi place să poruncească, să domine. Om poruncitor. 2. Care exprimă o poruncă, un ordin; p. ext. autoritar. Ton poruncitor. [Var.: (reg.) poroncitór, -oáre adj.] – Porunci + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu poruncitor
NUMEROTATÓR s.n. Instrument pentru numerotat paginile diferitelor imprimate. [< numerota + -tor, cf. fr. numeroteur]. Vezi definitia »
DĂLTUITÓR, -OÁRE, dăltuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dăltuiește. [Pr.: -tu-i-] – Dăltui + suf. -tor. Vezi definitia »
ZIGOSPÓR s.m. Zigot. [< fr. zygospore, cf. gr. zygon – jug, spora – sămânță]. Vezi definitia »
gabor, gabori s. m. (intl.) 1. polițist. 2. subofițer de penitenciar; gardian. 3. țigan ungur. Vezi definitia »
ȘICANATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care șicanează, căruia îi place să șicaneze. (după fr. chicaneur) Vezi definitia »