pribélnic, pribélnică, adj. (înv. și reg.) de pribeag, de rătăcitor. Vezi definitia »

HIPERPIRÉTIC, -Ă adj. cu febră foarte mare. (< fr. hyperpyrétique) Vezi definitia »

ATÓMIC, -Ă adj. 1. referitor la atomi, specific atomilor. ♦ număr ~ = număr de ordine pe care îl are fiecare element chimic în tabelul periodic al elementelor; energie ~ă = energie nucleară; bombă ~ă = bombă a cărei putere este bazată pe energia nucleară. 2. care folosește armele atomice. (< fr. atomique) Vezi definitia »

NEOCÉLTIC, -Ă adj. (despre unele limbi moderne) derivat din limbi celtice. (< fr. néo-celtique) Vezi definitia »

TEUTÓNIC, -Ă adj. Ordin teutonic = ordin de cavaleri-călugări întemeiat de cruciații germani în Palestina (1128), dispărut în sec. XVI. ♦ Teuton. [< fr. teutonique]. Vezi definitia »