Definita cuvantului practica
PRACTICÁ, práctic, vb. I. Tranz. l, A exercita o meserie, o profesiune; a se ocupa cu..., a profesa. 2. (Rar) A pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința. Practică virtutea. ◊ Refl. pas. Se practică un anumit procedeu. ♦ A face, a executa; a efectua. A practica o gaura într-un perete. – Din fr. pratiquer (după practică).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu practica
ADJUDECÁ, adjúdec, vb. I. Tranz. A atribui (prin hotărâre judecătorească) un bun aceluia care a oferit mai mult la licitație. – Lat. lit. adjudicare. Vezi definitia »
DESECÁ, deséc vb. I. Tranz. 1. A elimina excesul de apă de la suprafața terenurilor joase în vederea cultivării lor sau din motive sanitare profilactice. 2. A elimina apa din diferite materiale. – De4 + seca (după fr. dessécher). Vezi definitia »
INDICÁ vb. I. tr. 1. A arăta, a desemna; a face cunoscut, a semnala. 2. A recomanda, a prescrie (un tratament). [P.i. indíc. / cf. fr. indiquer, lat., it. indicare]. Vezi definitia »
CÍRCA adv. Cam, aproximativ. – Din lat. circa. Vezi definitia »
DISECÁ vb. tr. 1. a efectua o disecție. 2. (fig.) a analiza (ceva) minuțios, a cerceta atent. (< fr. disséquer, lat. dissecare) Vezi definitia »