ANORMALITÁTE s.f. (Rar) Faptul sau însușirea de a fi anormal; infirmitate; anomalie. [< anormal + -itate]. Vezi definitia »

ESENȚIALITÁTE s. f. natura internă, profundă, permanentă a lucrurilor. ◊ caracter esențial. (< fr. essentialité) Vezi definitia »

VANITÁTE s.f. Ambiție deșartă și trufașă; trufie, înfumurare, îngâmfare. ♦ Deșertăciune. [Cf. lat. vanitas, fr. vanité]. Vezi definitia »

SERVITÚTE, servituți, s. f. 1. (În evul mediu) Stare de dependență, de aservire; robie, servitudine. ♦ Obligație, constrângere. 2. (Jur.) Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situația naturală a bunului sau dintr-o convenție, care are ca scop să servească utilitatea publică sau particulară. – Din lat. servitus, -utis. Vezi definitia »

INCOMPATIBILITÁTE s. f. 1. faptul de a fi incompatibil. ◊ nepotrivire de grupă sangvină între doi indivizi; respingere reciprocă între doi gameți, între două țesături sau organe. 2. (jur.) interdicție legală ca cineva să poată ocupa simultan două funcții, două atribuții care, prin caracterul lor, sunt contradictorii. 3. (mat.) însușire a unui sistem de (in)ecuații de a fi incompatibil; proprietate a unui sistem de axiome care conține afirmații ce nu concordă cu altele. (< fr. incompatibilité) Vezi definitia »