DINȚĂRÍT s. n. (Glumeț) Bir pe care urma să-l plătească cineva celui pe care l-a ospătat, pentru osteneala acestuia de a mesteca cu dinții. – Dinte + suf. -ărit (după tc. diș-parasi „bani de dinți”). Vezi definitia »

ȚĂHNÍT, țăhnituri, s. n. (Reg.) Lătrat de câine (când urmărește vânatul); chefnit. – V. țăhni. Vezi definitia »

CUPRÍT s. m. oxid natural de cupru. (< fr. cuprite) Vezi definitia »

SPOROFÍT s. m. organism vegetal din oul fecundat, care, la maturitate, poartă spori. (< fr. sporophyte) Vezi definitia »

NEACOPERÍT, -Ă, neacoperiți, -te, adj. 1. Care nu are acoperiș; care nu are capac; descoperit (1). 2. (Despre acțiuni, fapte) Care nu este justificat prin măsuri și acte normative; descoperit (2). [Pr.: ne-a-] – Ne- + acoperit. Vezi definitia »