HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s. f. 1. Hârâială; vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tură. Vezi definitia »

BÓCȘĂ, bocșe, s. f. 1. (Reg.) Grămadă de lemne pregătite pentru a fi transformate prin ardere înceată în cărbuni; p. ext. cărbunărie. 2. Grămadă de minereuri bogate în sulf, folosite pentru oxidarea minereurilor în vederea unei desulfurări parțiale. – Magh. boksa. Vezi definitia »

a o băga pe mânecă expr. 1. a da de necaz, a intra într-o încurcătură. Vezi definitia »

PÓSTĂ s. f. (arhit.) ornament sculptat dintr-un lanț de spirale. (< fr. postes) Vezi definitia »

SEMIVOCÁLĂ, semivocale, s. f. Sunet intermediar între vocală și consoană, cu însușiri comune amândurora; semiconsoană. – Semi- + vocală (după fr. semi-voyelle). Vezi definitia »