BINIȘLÍU, binșlii, s. m. (Înv.) Persoană care purta biniș; curtean. – Tc. binișli. Vezi definitia »

ADÁGIU, adagii, s. n. (Rar) Maximă, sentință. – Lat. lit. adagium (fr. adage). Vezi definitia »

POZITRÓNIU s. n. (Fiz.) Formație instabilă formata dintr-un electron și un pozitron, care gravitează în jurul centrului de masă comun. – Din fr., engl. positronium. Vezi definitia »

deliu, -e, delii adj. (prst. – d. clienți) incomod, cu o conduită și pretenții imprevizibile. Vezi definitia »

scófiu, scófii, s.n. (înv.) 1. fir de aur cu care se brodau unele obiecte de îmbrăcăminte (de gală). 2. obiect de îmbrăcăminte brodat cu scofiu. Vezi definitia »