URÂȚÉL, -ÍCĂ, urâței, -ele, adj. Diminutiv al lui urât (I); cam urât. – Urât + suf. -el. Vezi definitia »

HIDROGÉL s.n. Gel coloidal în care mediul de dispersie este apa. [< fr. hydrogel]. Vezi definitia »

știulețél, știulețéi, s.m. (reg.) știulete mic. Vezi definitia »

păducél (păducéi), s. m. – 1. Scaiete (Crataegus oxyacantha). – 2. Rîie a oilor. – 3. Mîncărime sau furnicătură pe tălpile picioarelor. – Mr. piducl’aș, megl. piduțel. Lat. *peducellus „sarcopt”, în loc de peducullus (Pușcariu 1239; Candrea-Dens., 1305; REW 6349; Pușcariu, Dacor., VII, 479), cf. it. pedicello „viemișor”. Numele de spin se explică prin usturimea produsă de fructul său. Scriban îl explică prin credința populară că ar provoca furnicătură; dar e vorba de o etimologie populară. – Cf. păduche. Vezi definitia »

RÁȘEL s.n. Mașină de tricotat, având două sisteme de ace cu limbă. ◊ Tricot rașel = tricot din urzeală cu legături caracteristice obținut la această mașină. [< germ. Raschel(maschine)]. Vezi definitia »