altíță (altíțe), s. f. – Broderie pe partea superioară a mînecii la ie sau cămașă. Lat. altĭtia, de unde it. altezza. Se explică prin poziția relativă a broderiei; partea inferioară a mînecii, cînd este brodată, nu se poate numi astfel. După Cihac, Hasdeu și DAR, din sb. latica „margine de rochie” (de unde, în Ban., var. lătiță); este posibil însă ca cuvîntul sb. să provină din rom. Este dubletul lui alteță, s. f., din it. (sec. XIX). Vezi definitia »

IMUNOGENÉTICĂ s.f. – V. imunogenetic (1) [DEX'98] Vezi definitia »

OLFACTRÓNICĂ s.f. Disciplină care are ca obiect elaborarea unei tehnici instrumentale sensibile pentru identificarea lucrurilor și a oamenilor după mirosul lor caracteristic. [Gen. -iei. / cf. engl. olfactotronics] Vezi definitia »

gonoplásmă s.f. Zonă internă a citoplasmei oogonului. (< fr. gonoplasme) Vezi definitia »

CONTRAPÁNTĂ s.f. Pantă opusă altei pante. [< contra- + pantă, cf. fr. contre-pente]. Vezi definitia »