zimogén adj. m., pl. zimogéni; f. zimogénă, pl. zimogéne Vezi definitia »

POLÉN s.n. Pulbere (galbenă) provenită din staminele plantelor cu flori, care reprezintă celulele sexuale mascule. [< fr. pollen, cf. lat. pollen – făină fină]. Vezi definitia »

ȘATÉN, -Ă adj. (Despre păr) Castaniu; (despre oameni) cu părul castaniu. [< fr. châtain, cf. châtaigne – castană]. Vezi definitia »

TERIGÉN, -Ă, terigeni, -e, adj. (Despre unele depozite marine) Care s-a format din materiale aduse de fluvii de pe uscat. – Din fr. terrigène. Vezi definitia »

ENDOGÉN, -Ă adj. (Despre organe) De origine internă, născut înăuntrul organului de reproducere. ◊ Intoxicație endogenă = autointoxicație. ♦ (Despre fenomene geologice) Provocat de forțe interne din interiorul Pământului. [< fr. endogène, cf. gr. endon – înăuntru, genos – origine]. Vezi definitia »