SENÁT s. n. 1. (ant.) organ suprem de conducere al statului roman în timpul republicii; (p. ext.) nume dat unor adunări care aveau importante puteri în sistemul de guvernare; sfatul bătrânilor. 2. corp legislativ al unor țări cu sistem bicameral, din membri aleși sau de drept. ◊ loc unde se adună senatorii. 3. consiliul profesoral al unei instituții de învățământ superior. (< fr. sénat, lat. senatus) Vezi definitia »

VOMÁT, -Ă, vomați, -te, adj. Dat afară pe gură, debordat. – V. voma. Vezi definitia »

înierbát, înierbátă adj. (reg.) 1. (despre vite) tratat cu spânz. 2. (despre pești) otrăvit cu iarbă specială. 3. (despre om) supărat, mâniat. 4. (despre poduri) minat. Vezi definitia »

REPUTÁT, -Ă adj. cu bună reputație; renumit, prețuit. (< fr. réputé) Vezi definitia »

COINCULPÁT, -Ă s. m. f. inculpat împreună cu alții în aceeași infracțiune penală. (< fr. coïnculpé) Vezi definitia »