HIDROMECÁNIC, -Ă, hidromecanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile echilibrului și ale mișcării fluidelor, precum și acțiunea corpurilor solide cu care vin în contact. 2. Adj. Care aparține hidromecanicii (1), care se referă la hidromecanică. – Din fr. hydromécanique. Vezi definitia »

PROTOTÍPIC, -Ă adj. Caracteristic pentru ceva sau pentru cineva. [< fr. prototypique]. Vezi definitia »

ERÓTIC, -Ă, erotici, -ce, adj. Privitor la dragoste, de dragoste, propriu dragostei. ♦ (Despre opere literare) Care conține sentimente de dragoste; care cântă, care exprimă dragostea. ♦ (Substantivat, f.) Totalitatea compozițiilor literare care cântă sentimentul dragostei. ♦ Predispus, înclinat spre senzualism; senzual. – Din fr. érotique. Vezi definitia »

RADIOSPECTROSCÓPIC, -Ă adj. referitor la undele radio și la radiațiile electromagnetice emise de astre. (< radio¹- + spectroscopic) Vezi definitia »

MONOBÁZIC, -Ă adj. (Despre acizi) Care conține în molecula sa un singur atom de hidrogen, apt de a fi înlocuit cu un atom de metal. [Cf. fr. monobasique]. Vezi definitia »