miálă, miéle, s.f. (pop.) 1. arșic de miel. 2. noaten care suge la oaie. Vezi definitia »

LÍGĂ s. f. 1. (ant.) alianță politico-militară a statelor grecești, sub conducerea unuia dintre ele, care urmărea să-și impună supremația. 2. uniune, asociație de state, orașe, persoane ◊ creată în scop comun. (< fr. ligue, it. liga) Vezi definitia »

AURÍCULĂ, auricule, s. f. (Anat.) Pavilionul urechii. [Pr.: a-u-] – Din fr. auricule, lat. auricula. Vezi definitia »

PLUMÚLĂ, plumule, s. f. Parte a embrionului vegetal care constituie rudimentul părților aeriene ale unei plante. – Din lat. plumula, fr. plumule. Vezi definitia »

OXIDÁZĂ, oxidaze, s. f. Enzimă conținută în celulele vegetale și animale, care catalizează oxidările celulare. – Din fr. oxydase. Vezi definitia »