PIAȚÉTĂ s. f. piață (I, 1) mică. (< it. piazetta) Vezi definitia »

ȘĂTRÚȚĂ, șătruțe, s. f. Diminutiv al lui șatră. [Var.: șetrúță s. f.] – Șatră + suf. -uță. Vezi definitia »

APOMEIÓZĂ s. f. eliminare a meiozei în procesul de formare a generației asexuate, la plante. (< fr. apoméiose) Vezi definitia »

rădăcínă (rădăcíni), s. f. – Parte a plantei aflată în pămînt. – Mr. (a)rădățină. Lat. radῑcῑna (Pușcariu 1423; Densusianu, Hlr., 159; REW 6995), cf. logud. raigina, v. razina, fr. racine. – Der. rădăcinos, adj. (cu multe rădăcini); înrădăcina, vb. (a prinde rădăcini); desrădăcina, vb. (a fi smuls din rădăcini, a extirpa). Vezi definitia »

FĂIOÁRĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui făină. [Pr. și: fă-i-oa-] Vezi definitia »