RABLAGÍ, rablagesc, vb. IV. Refl. (Fam.; despre obiecte) A se învechi, a se uza, a se deteriora (prin întrebuințare îndelungată); (despre ființe) a-și pierde puterile, vigoarea, sănătatea; a se ramoli. [Var.: răblăgí vb. IV] – Din rablagiu (derivat regresiv). Vezi definitia »

calangí, (călăngí), calangésc, vb. IV (înv.) a acoperi un vas de aramă cu un strat de cositor; a cositori. Vezi definitia »

bígi-bígi s. m. – Dulce de gelatină. Tc. cici-bici (Scriban). Vezi definitia »

PRIBEGÍ, pribegesc, vb. IV. Intranz. 1. A fi pribeag; a rătăci din loc în loc; a hoinări, 2. A-și părăsi locul natal, țara; a se refugia, a emigra, a se exila. – Din pribeag. Vezi definitia »

gogí, gogésc, vb. IV (pop. și fam.) 1. a dezghioca, a curăți. 2. a lâncezi, a tânji, a boli. Vezi definitia »