MĂRICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, măricei, -ele, adj. Mărișor. – Mare¹ + suf. -icel, -icică. Vezi definitia »

DRAPÉL, drapele, s. n. Bucată de pânză sau de mătase (într-una sau în mai multe culori, adesea cu o emblemă sau cu o stemă) prinsă de un băț și reprezentând semnul distinctiv al unui stat, al unei unități militare, al unei organizații, asociații etc.; steag. ◊ Expr. A fi sub drapel = a servi în armată. A lupta sub drapelul cuiva = a lupta sau a milita pentru cineva sau pentru ceva. A ține sus drapelul = a) a milita cu tărie pentru o idee, o cauză etc.; a rămâne fidel unei cauze; b) a se comporta exemplar într-o acțiune, într-o împrejurare. A ridica drapelul luptei pentru... = a începe lupta sau acțiunea pentru... – Din it. drappello. Cf. fr. drapeau. Vezi definitia »

NĂȘÉL, -EÁ, nășei, -ele, s. m. și f. (Rar) Nășic. – Naș² + suf. -el. Vezi definitia »

gigel, gigei s. m. gigolo, bărbat care întreține relații sexuale contra cost. Vezi definitia »

fidél (fidélă), adj. – Credincios, leal, statornic în sentimente. Fr. fidèle. Înv., se folosește numai cu o nuanță comico-melodramatică ca și der. săi (din fr.): fidelitate, s. f.; infidel, adj.; infidelitate, s. f. Vezi definitia »