PLASMA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) plasmă (1), ”de plasmă (1)„. [Var. plasmo-. / < fr., gr. plasma]. Vezi definitia »

afumá (afúm, afumát), vb. – 1. A expune la fum. – 2. A fumega, a scoate fum. – 3. A se ameți, a se chercheli. Mr. afum. Lat. affumāre (Pușcariu 35; Candrea-Dens., 679; REW 208; DAR); cf. it. affumare, prov., cat., port. afumar, sp. ahumar. Cf. fum. Der. afumat, adj. (amețit, cherchelit), cf. Iordan, BF, VI, 160, și can. ajumado; afumată, s. f. (varietate de struguri); afumător, s. n. (utilaj pentru producerea fumului în vederea liniștirii familiei de albine); afumătoare, s. f.; afumătură, s. f. (carne afumată). Vezi definitia »

MIMÁ, mimez, vb. I. Tranz. A interpreta un rol, o piesă etc. sau a exprima ceva prin mimică, prin gesturi, ca un mim (2). ♦ A imita gesturile, apucăturile cuiva. – Din fr. mimer. Vezi definitia »

DÁLAI-LÁMA s. m. inv. șeful suprem al religiei budiste; marele lama. (< fr. dalaï-lama) Vezi definitia »

DEZINFLAMÁ, dezinflaméz, vb. I. Tranz. și refl. (Med.) A (se) dezumfla (1). – Dez- + inflama. Vezi definitia »