nodătúră, nodătúri, s.f. (reg.) 1. încheietură, articulație. 2. loc unde se încheie, se leagă doi căpriori. Vezi definitia »

SAVONIÉRĂ s.f. Cutie în care se ține săpunul de toaletă; săpunieră. [Pron. -ni-e-. / < fr. savonnière]. Vezi definitia »

FAȚÉTĂ s.f. 1. Fiecare dintre fețele mici ale unui poliedru; (spec.) fiecare dintre fețele unei pietre prețioase. 2. Fațetă de cuțit = teșitură a muchiei tăietoare la cuțitele de prelucrare prin așchiere. 3. Ochi cu fațetă = ochi compus al insectelor. 4. (Poligr.) Placă de fontă folosită pentru fixarea plăcilor de stereotipie. [< fr. facette, după față]. Vezi definitia »

HÂRÂITÚRĂ, hârâituri, s. f. 1. Hârâială; vorbire răgușită, însoțită de o respirație greoaie, de om bolnav. 2. Mârâit de câine. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tură. Vezi definitia »

SIMBOLÍSTICĂ s.f. Simbolică (1) [în DN]. [Gen. -cii. / < rus. simbolistika]. Vezi definitia »