SATÂRÁȘ, satârași, s. m. (Înv.) Soldat din garda domnească înarmat cu satâr (2). – Din satâr + suf. -aș. Vezi definitia »

MESERIÁȘ, -Ă, meseriași, -e, s. m. și f. Persoană care are (și practică) o meserie; meșteșugar. [Pr.: -ri-aș] – Meserie + suf. -aș. Vezi definitia »

iúreș (iúreșuri), s. n. – Asalt, năvală, goană. – Var. iuruș. Mr. iurușe, megl. iruși. Tc. yürü(yü)ș (Roesler 593; Cihac, II, 588; Pascu, Beitragë, 52), cf. bg. juruš, sb. juriš, ngr. γιουρούσι. – Der. iuruși, vb. (a invada, a asalta). Vezi definitia »

șeuáș, șeuáși, s.m. (reg.) 1. cal de șa. 2. partea dinapoi a șelei. 3. spinare (la cal). Vezi definitia »

BARÍȘ s.n. 1. Broboadă subțire și ușoară; maramă, testemel, tulpan. 2. Stofă fină de lână. [Pl. -șe, var. barej, bareș, bariz s.n. / < fr. barège, cf. Barèges – localitate în Pirinei]. Vezi definitia »